Principiile de bază ale placajului

Pentru a îmbunătăți cât mai mult posibil proprietățile anizotrope ale lemnului natural, astfel încât proprietățile placajului să fie uniforme și forma să fie stabilă, în general placajul trebuie să respecte două principii de bază în structură: unul este simetria; celălalt este că straturile adiacente de fibre de furnir sunt perpendiculare unul pe celălalt. Principiul simetriei este că fațetele de pe ambele părți ale planului central simetric al placajului trebuie să fie simetrice unul față de celălalt, indiferent de natura lemnului, grosimea furnirului, numărul de straturi, direcția fibrelor și conținutul de umiditate. În același placaj, pot fi utilizate furniruri de o singură specie și grosime sau pot fi utilizate fațete de diferite specii și grosimi; cu toate acestea, oricare două straturi de fațete care sunt simetrice unul față de celălalt pe ambele părți ale planului central simetric trebuie să fie din aceeași specie și grosime. Panourile din față și din spate nu au voie să fie din aceeași specie de arbori.

Pentru a face structura placajului să îndeplinească cele două principii de bază de mai sus în același timp, numărul său de straturi ar trebui să fie impar. Prin urmare, placajul este de obicei realizat din trei straturi, cinci straturi, șapte straturi și alte straturi ciudate. Numele fiecărui strat de placaj sunt: furnirul de suprafață se numește placa de suprafață, iar furnirul interior se numește placa de bază; placa de suprafață din față se numește placa din față, iar placa de suprafață din spate se numește placa din spate; în placa de bază, direcția fibrei este paralelă cu placa de suprafață se numește placă cu miez lung sau placă medie. Atunci când se formează o placă de punte cavitate, plăcile din față și din spate trebuie să fie orientate spre exterior.